Chuck Sullivan și Jack Fitzpatrick, interniști de la Centrul de Cercetare al NASA din Hampton, Virginia, investighează posibilitatea de a utiliza roboții de dimensiuni mici pentru explorarea și montajul spațial. Roboții moi la structură sunt construiți din materiale flexibile, care permit roboților să se miște asemenea organismelor vii. Această proprietate îi diferențiază de roboții tradiționali care nu pot replica mișcările umane, astfel sunt mai puțin eficienți în spațiu.
La etapele inițiale ale cercetării, imprimantele 3D au avut un rol important, cei doi interniști utilizând această tehnologie pentru a dezvolta un subansamblu care produce un lucru mecanic, fiind elementul cheie în animarea și controlarea mișcărilor robotului.
Sullivan și Fitzpatrick au ales printerul 3D pentru a realiza actuatorul, elementul de acționare, care este responsabil de mecanizarea lucrului, pentru a înțelege și a explora care componente ale robotului pot fi construite și utilizate în spațiu. În prezent, procesul lor presupune imprimarea unui mecanism de acționare, ulterior tunarea acestuia în silicon, care este o substanță flexibilă, pentru a crea un element de acționare pentru robotul moale.
Utilizarea tehnologiei de printare 3D, actuatorul este proiectat cu camere unde sunt tuburi în interior, care permit controlul mișcărilor robotului. Camerele se extind și se comprimă în funcție de cantitatea de aer din interior. Prin utilizarea tuburilor, cercetătorii NASA pot ajusta cantitatea de aer din camera mecanismul robotic, permițând robotului să-și încordeze și relaxeze mușchii, asemenea mușchilor umani.
Ambii cercetător sunt noi în acest domeniu de cercetare al roboticii, dar au fost angajați NASA anterior. Acest proiect a luat naștere la inițiativa NASA, care este interesată de mai mult timp despre viabilitatea roboților moi în spațiu. Până a se ajunge la această etapă, cercetătorii a efectuat o serie de experimente, au colectat date și au lucrat la designul mecanismului pentru a fi eficient pentru scopul propus, cel de a explora spațiul cosmic cu roboți.
Experimentele sunt bazate pe testarea a patru proprietăți ale roboților moi, iar în urma acestor rezultate, cercetătorii planifică să afle potențialele utilizări și limitele acestui tip de roboți. Proprietățile studiate sunt mobilitatea, alăturarea, nivelarea, și consolidarea. Sullivan a declarat că ei depun efort pentru a stabili alte capacități a roboților cu ajutorul acestor proprietăți. Oamenii de știință speră că invenția lor va fi eficientă în mai multe domenii de utilizare.
Testele de mobilitate vor stabili cât de bine se deplasează robotul în condiții de spațiul cosmic. A doua proprietate, se va concentra pe înțelegerea modului în care roboții moi ar putea să se interconecteze și să se unească, ceea ce ar putea avea diverse utilizări, cum ar fi producerea unui adăpost temporar mare. Nivelarea indică capacitatea dispozitivelor de acționare de a crea sau a regla o suprafață dorită și, în final, consolidarea va privi asigurarea durității unui material prin presurizare, prin utilizarea veziculelor de aer în servomotorul robotic moale. Fitzpatrick speră că rezultatele acestor teste vor demonstră că roboții sunt eficienți în spațiu și că pot oferi siguranță și productivitatea astronauților. Datorită acestor cercetări care se bazează pe imprimantele 3D pentru a descoperi potențialul roboților moi, domeniul de imprimare a roboților 3D continuă să se dezvolte. Universitatea de Stat din Carolina de Nord (NCSU) a realizat anterior experimente pentru a dezvolta o nouă categorie de 3D materiale imprimate inteligente cu proprietăți magneto-active.
https://www.freepik.com/free-photo/printing-abstract-form_870378.htm